Pena Gheorghe's Blog (3)

De-aş fi mereu ca-ntâia oară
şi doar surâsul mi-ai cunoaşte,
n-ai înţelege necuprinsul
ce numai lacrima îl naşte.

De-aş fi mereu ca-ntâia oară
şi doar parfumul mi-ai cunoaşte,
nu te-ar mai îmbăta savoarea
ce doar un fruct oprit o naşte

De-aş fi mereu ca-ntâia oară
ar mai rămâne-atâtea neştiute;
ar nerodi atâtea anotimpuri
şi-atâtea şoapte ar rămâne mute...

... ÎN ROUA DIMINEŢII

Sunt copacul crescut
în roua dimineţii,
cu ramuri
tânjitoare de viaţă;

rădăcinile descind
din anii tinereţii,
sun copacul crescut
în zorii dimineţii.

Mă hrănesc
cu rime aburinde ca poeţii,
în cântecul ce foşneşte
şi mă răsfaţă;

sunt copacul crescut
prin ploile dimineţii,
cu fructele fragile
oferite vieţii.

George Pena

CÂNTEC DE NOAPTE

Trupul tău
este strâns lângă trupul meu,
mâna mea,
pe inima ta, adormită;

îţi adulmecă buzele,
suflarea cu tupeu,
trupul tău,
mă duce-n ispite mereu.

Şi ochii, şi ochii,
au ajuns la apogeu,
mândră cu ei,
mă priveşti mulţumită;

trupul tău,
învelit cu trupul meu,
mâna mea,
pe sânii tăi, adormită.

George Pena