GLASUL INIMI MELE

Sa incep de unde si cu ce? Cu plansul infundat din inima, cu zbaterea lenesa dar neincetata a sufletului ce striga mereu dupa ajutor?Chiar nu stiu..Pt ca ambele se suprapun, ambele au momente cand se contopesc, cand formeaza un tot ce ma inabusa, imi opreste rasuflarea, imi umple ochii de lacrimi si ma simt goala pe interior…goala de suferinta, de bucurie, goala de sentimentele care fac un om sa traiasca cu adevarat..acum multi ani am citit intr-o carte marunta, total nesemnificativa, o fraza care mi-a ramas intiparita in creier..”rasul este masca pe care soarta il asterne pe chipul unui om pt a ascunde un strigat de durere”..eram aproape un copil cand am citit asta si am zambit..peste ani, am inceput sa rad, iar acum…acum rad in hohote..acum rad cu lacrimi, rad cu disperare..sunt prea multe momentele in care simt ca nu am nimic din ce mi-am dorit, in care imi doresc sa am parte  de tot ce face viata mai frumoasa…sunt geloasa pe oameni, pe natura, pe obiecte, pe tot! in fiecare gasesc si vad cate ceva care mie imi lipseste…si totusi, ce ar umple acest gol? mai mult ca sigur un suflet asemeni mie, un suflet devorat de aceeasi foame de sentimente,disperat dupa puterea de a darui totul..Si totusi, ar fi de ajuns ? tare mi-e frica ca nu, ca mereu voi gasi altceva spre care sa tanjesc, o alta modalitate de a ma simti un suflet singur si stingher…dar pana la urma ce e sufletul? poate el fi definit cumva ? pt ca prea des auzi “am sufletul gol” decat viceversa…imi doresc sa simt bucuria cu adevarat, sa iubesc cu toata fiinta mea, sa ma darui in totalitate cuiva..sa am cu cine construi o lume paralela, o luma a noastra, plina cu gandurile si ideile noastre unde raul nu exista, unde fiecare clipa e sublima iar timpul se scurge nepasator, fara sa ne bage in seama, gelos pe sentimentele si implinirea ce-o simtim..dar toate astea’s vise, realitatea este cea mai cruda trezire…este cosmarul nostru, al celor sentimentali si vinovati ca simtim nevoia sa daruim frumusete,incredere..